COPILĂRIA

M-am născut în localitatea Oravița, județul Caraș-Severin și am copilărit la Vrăniuț, un sat mic și plin de oameni calzi și buni. Satul unde locuiau bunicii mei. Acolo am descoperit cât de frumoasă dar și grea e viața la țară, ce înseamnă munca în agricultură, ce înseamnă să ai grijă de o fermă mică de animale. Îmi amintesc cu drag că de fiecare dată când cineva îmi adresa clasica întrebare – ce vrei să te faci când vei fi mare – eu răspundeam că vreau să devin fermier. Fermier pentru că iubeam animalele, iar bunicul meu avea multe și eu îl ajutam. Nu era o muncă ușoară, mai ales pentru un copil de vârsta mea, mă trezeam dimineața cu noaptea-n cap, dar îmi plăcea și aveam satisfacția că îmi ajutam bunicul pe care l-am îndrăgit foarte mult. Am avut o copilărie frumoasă pe lângă gospodăria bunicilor, am văzut și simțit pe pielea mea ce înseamnă munca la țară dar m-am și distrat cu prietenii mei de acolo.

PRIMUL CONTACT CU POLITICA

Cu politica am avut tangențe de mic. De exemplu, bunicul lui tata, un om pe care îl cunosc doar din povești, a fost primar în Vrăniuț, unchiul meu a candidat pentru funcția de primar la Primăria Oravița iar eu, pentru că împlinisem 18 ani, l-am votat. Tata era țărănist și în ’96 îi făcea campanie lui Constantinescu. Pot spune că am crescut într-un mediu în care se discuta despre cum politica înseamnă o modalitate de a administra corect și constructiv o comunitate. Străbunicul meu a înființat primul cămin cultural din sat, cedând o parte dintr-o proprietate personală. A înțeles cât de importantă sunt cultura și tradiția pentru armonia în comunitate.
În politică am intrat timid în anul doi de facultate. Nu m-am implicat foarte tare. Am intrat mai mult de dragul unor colegi care erau implicați deja. Am fost și la o școală de vară la mare după care am decis să mă implic politic mai mult, pentru că mi-a plăcut și mi-a devenit mai clar cum pot fi un tânăr implicat și cum pot avea rezultate care să facă bine în jurul meu.

ADOLESCENȚA

La vârsta liceului am locuit la Oravița. A fost o perioadă agitată și cu rezultate personale. Iubeam două materii aparent paradoxale: matematica și sportul. La matematică am ajuns să fiu olimpic și am terminat clasa a 12-a cu a doua medie pe liceu tocmai pentru că, pe lângă materia propriu-zisă, îmi plăcea foarte mult și profesorul pe care îl vedeam ca pe un adevărat model, un mentor și un om cu har, care deși era sobru, riguros și exigent, știa să glumească și să facă material plăcută. Sportul îmi plăcea de asemenea foarte mult, era ora de la care am învățat că endorfinele, ca rezultat al stării de mișcare, înseamnă o stare de bine și împlinire.
La Timișoara am venit la facultate, am ales să urmez cursurile Facultății de Fizica Mediului la Universitatea de Vest. Facultatea nu am ales-o conștient, iar pe parcurs a început să-mi placă, însă, cred că pentru a nu ajunge elevii în situația de a face facultăți pe care nu și le doresc trebuie reașezată programa școlară astfel încât, încă din clasele primare, elevii să pună accent pe materiile care le plac și care îi ajută să performeze. Mai cred că e necesară introducerea unei materii de dezvoltare personală, predată de psihologi care descoperă valențele copiilor. Astfel, cei mici vor fi ghidați și încurajați să se dezvolte armonios și să facă alegeri corecte care se potrivesc pentru viitorul lor.

DESCOPERIREA VALENȚELOR ANTREPRENORIALE

Primul moment în care am făcut cunoștință cu antreprenoriatul, într-un mod amator, a fost tot prin liceu, când am văzut că prin piață se vând gladiole. Am început să cultiv flori. Aveam plantație pentru flori și plantație pentru înmulțire. Le vindeam en gros la o florăreasă. Îmi plăceau florile și am transformat o pasiune în sursă de venit timp de 3 ani. Banii obținuți i-am cheltuit cu responsabilitate pentru că m-am simțit bine să mă știu independent financiar și am păstrat acest lucru. Florile încă îmi plac foarte mult.